Recalcitrant

cal recalcitrantCalcio. Fotbal. Ce au in comun? Desi la noi a intrat prin limba franceza, récalcitrant, totul se trage din limba latina, calx, calcem, calceus, osul calcaneu pe care-l stim cu totii. De aici a derivat calcitrare, intarit de prefixul intensiv - re, a lovi cu piciorul.

Adjectivul s-a nascut folosit in cazul animalelor, al cailor indaratnici care cand nu mai voiau sa mearga pe drum se opinteau, rezistand tuturor "rugamintilor", ba chiar se foloseau si de copitele din dotare. Nu ne e prea greu astfel de asociat imaginea unei persoane recalcitrante cu a cuiva nemultumit, iritat de o stare anume si care reactioneaza violent, fizic sau doar verbal.

" Intr-una din aceste case am reusit sa schimb magarul pe un iac. Eram foarte mandru de targ, caci in felul acesta dublasem greutatea vie a averii mele. [... ] Deoarece si acesta s-a dovedit a fi la fel de recalcitrant, i s-a facut – asa cum se obisnuieste in partea locului – o incizie in septul nazal, prin care a fost introdus un inel de ienupar cu o funie.In felul acesta animalul putea fi strunit mai usor."

Heinrich Harrer - Sapte ani in Tibet

Maus - Art Spiegelman

mausAl doilea roman grafic care mi-a ajuns in maini, dupa Persepolis. Si din pacate tot nu cu un subiect care sa te tina aproape de lumea relaxanta a benzilor desenate. Romanul grafic Maus este forma de prezentare pe care o alege Art Spiegelman pentru povestea tatalui sau, supravietuitor al lagarului de la Auschwitz si al celui de la Dachau.

Ce ar mai fi nou de spus despre acest subiect? Nimic, doar ca trebuie citit si rascitit, cunoscut si reflectat la tot ceea ce s-a intamplat, inuman la o scara atat de mare si de aceea cu atatea invataminte de tras...

Firul narativ urmareste la inceput incercarea lui Vladek si a familiei lui de a face fata opresiunilor tot mai puternice asupra evreilor in orasul sau - Sosnowiec din Polonia si de a evita sa ajunga in lagar ca apoi sa ne duca in fata "solutiei finale". Trecerea de la o poveste la alta se face printr-o intamplare hilar de stupida si de cliseistica pentru noi astazi daca nu ar fi trista. Clasica incredere in asa zisi oameni de bine, garantul in persoana unei rude, si ea trasa pe sfoara ii face sa ajunga in loc de Ungaria cu un tren direct in mainile nazistilor si apoi in lagar.

Evenimentele sunt cele care au fost, dar vedem trasate si mai bine caracteristicile personajelor (date de autor dar si  induse de faptele istorice)  prin reprezenarea grafica: evreii sunt soareci, nazistii sunt pisici iar polonezii sunt porci. De ce apar si polonezii in ecuatia aceasta? Ca prizonieri de razboi o data cu ocuparea Poloniei au totusi un statut privilegiat fata de evrei, ajung in lagar chiar paznicii evreilor. Si ne putem imagina foarte bine ce poate insemna si cel mai mic avantaj in acea lume in care a avea 2 saboti de aceeasi marime si eventual a ta sau o sfoara sa-ti legi pantalonii de la hidoasa uniforma in dungi constituie definitia confortului. Ca sa nu mai amintim de momentele de imediat de dupa eliberare cand incercand sa se intoarca la casele lor, vechii lor vecini polonezi ii alunga, ba mai rau:

"Orice ai face, nu te-n-toarce in Sosnowiec. Polonezii inca ucid evrei acolo!
Ti-i amintesti pe Gelberi? Aveau brutaria aia mare-n Sosnowiec...
Unul dintre fii a supravietuit si s-a intors acasa...

" - Ce poftesti?
- Asta-i casa familiei mele. Eu sunt Gelber!
- Am crezut ca Hitler v-a venit de hac! Mars d-aci, jidane! Acum e brutaria noastra!"

         Nu stia ce sa faca, asa ca s-a culcat in sopronul din spatele casei.
         Polonezii au intrat. L-au batut si l-au spanzurat."

Scapi din lagar ca sa mori asa, sau scapi din lagar sa te temi ca pana vin americanii te mai poate impusca un nazist in padure sau sa fii denuntat de localnicii prin hambarele carora incerci sa te ascunzi...

Recomand, Maus a primit printre altele Premiul Pulitzer in 1992, singurul roman grafic premiat cu Pulitzer de altfel. Din pacate pentru toti oamenii care au suferit, nu se poate acorda nici un premiu pe masura, dar de cunoscut si simtit povestea lor putem face...

Cabrioleta

Inspiratia pentru denumirea caroseriei masinii sport decapotabile se trage de la cabrioleta, care era pe vremuri o trasurica usoara cu doua roti, trasa de un singur cal. Cabrioleta vine din limba italiana, capriola, adica salt ager, derivat de la capra care inseamna ca si la noi capra. Nu stiu la ce va ganditi cand vedeti o decapotabila pe strada, dar sa va aduceti aminte ca e vorba doar de o capra saltareata - destul de emancipata intr-adevar - asa poate va mai trece of-ul :) .

" Repede-si facu bagajele, achita nota, lua din curte o cabrioleta si, zorindu-l pe randas, incurajandu-l, intreband in fiecare minut cat e ceasul si cati kilometri facusera, izbuti sa ajunga din urmă Randunica, in dreptul primelor case din Quincampoix."

Gustave Flaubert - Madame Bovary

Biscuiti

BiscuitiBiscuitii vin din limba franceza, biscuits (format din alaturarea cuvintelor bis cuits, adica de doua ori copti), procedeu prin care acest dulce ajunge sa fie bine dezhidratat. Daca mergem si mai departe cu originea, aceasta se gaseste in limba latina, bis - de doua ori si coctus - copt (la singular), forma cea mai apropiata de cea originala fiind in limba italiana, biscotto.

" - "Ti-e drag de ea nu-i asa?" zise sagalnic domnisoara Shugar, zambind. "De ce nu te duci sa faceti cunostinta? N-am auzit nicaieri ca lebedele sa nu fie prietenoase ... numai sa o tratezi cu respect, bine? Uite si ceva din partea mea, in semn de bunvenit" exclama, si scoase din poseta un pachet cu biscuiti simpli facuti chiar de ea, lua vreo doi si ii introduse intre falcile catelului.

Lucky lua biscuitii cu grija, se vari in apa si incepu sa se miste rapid lasandu-se in voia curentilor, impins de o curiozitate mai presus decat vointa lui. Nu stia nici el de ce, dar parca ceva necunoscut il indemna sa vada cum vorbea si cum se comporta minunata si solitara aratare argintie."

Gabriella Rose - Povestea unei lebede

 

 

Cum am devenit doamna Mao - Anchee Min

cum-am-devenit-doamna-maoMai citisem de Anchee Min Imparateasa Orhidee si ma asteptam cumva la acelasi fir narativ continuu presarat cu notele istoriei vremurilor respective. Insa Cum am devenit doamna Mao e diferita (desi sunt descrise multe din palatele din Orasul Interzis prezente si in Imparateasa Orhidee) si imi dau seama acum dupa ce am terminat-o ca nici nu avea cum sa nu fie asa. Vorbim de alte vremuri si desi cruzimea in istorie a existat dintotdeauna pe cea contemporana o resimtim altfel iar cand seamana si cu ceea ce am trait si noi cu atat mai mult.

Metoda pe care o foloseste Anchee Min, memoriile fictive ale doamnei Mao explicate un paragraf mai jos prin adevarul istoric intrerupe firul narativ (ceea ce la inceput deranjeaza putin) dar te tine ancorat in realitate, riscand altfel sa o iei pe o alee periculoasa a empatiei cu domna Mao. Si asta pentru ca domna Mao a iubit si a suferit mult de-a lungul vietii, incercand sa-si faca o cariera ca actrita, casatorindu-se din dragoste sau pentru ca alta cale sa se salveze de la saracie nu avea si in cele din urma umbra ignorata  al celui de-al patrulea sot, liderul comunist Mao Zedong.

Insa aura omeneasca a domanei Mao se disepeaza din cauza caracterului ei razbunator, toate persoanele care in tinerete i-au provocat neplaceri (inclusiv cele din dragoste) nu scapa cruzimii sale care impreuna cu cea a lui Mao insusi au dus la moartea a milioane de chinezi in timpul dictaturii din 1949 pana in in 1976 cand Mao moare.

Desi a fost sotia lui Mao timp de 38 de ani, Jiang Ching (nume pe care i-l da Mao), nu a avut dintoateauna acces direct la putere, acest lucru incepand abia cu Revolutia Culturala din 1965, in care ea a jucat unul din rolurile locotenentilor lui Mao. Rolul - care avea sa fie unul limitat tot de Mao si despre care desi simtea ca este dinainte trasat si presimtea care ii va fi sfarsitul - si-l va juca pana la capat pentru ca se pare ca afectiunea ei pentru el a fost totusi sincera spre deosebire de Mao care era dominat in ultimii ani ai sai de paronia si frica de a pierde puterea sacrificand orice viata era necesara, indiferent ca era vorba de vicepresedintele partidului sau de primul minstru, oameni alaturi de care a cladit partidul si care i-au fost loiali. Cruzime in stare pura. A lui urmand modelul sovietic pe care a incercat sa-l copieze cu "Marele Salt Inainte", vrand sa intreaca Uniunea Sovietica si sa devina cea mai mare putere a lumii, a ei urmandu-l pe el si bineinteles si a altor lideri de state comuniste, pe care am simtit-o pe pielea noastra.

Mao_and_Jiang_Qing_1946La moartea lui Mao in 1976 la varsta de  83 de ani si cand ea are 62 de ani, doamna Mao pica rapid in dizgratie acuzata ca fiind tradatoare (de catre cel care i-a stat alaturi in demersurile ei de-a lungul timpului de a se pastra in gratiile lui Mao) in urma unei scapari din tinerete cand in puscarie ajungand se dezice de Partidul Comunist (eh era si ea tot om, nu? ). Este condamnata initial la pedeapsa cu moartea schimbata ulterior in inchisoare pe viata. Asta in timp ce Mao este venerat ca un zeu, ea ramane in istorie cu titulatura de "demonul cu oase albe", lucru pe care ea insasi il reproseaza in cadrul procesului ce-i este facut (proces televizat in direct, daca tot ne gandim si la comunismul si caderea lui de la noi, e o diferenta totusi...). Dupa 15 ani de inchisoare se sinucide prin spanzurare in 1991. Era diagnosticata cu cancer la gat.

Niste lucruri de aflat si de luat aminte, viata e fragila, ne dam seama inca o data cu evenimentele pe care le traim zilele acestea, oameni care au adus si aduc suferinta si distrugere.

" Inspirata de idee, natiunea raspunde chemarii lui Mao. Toate loturile de teren privat sunt luate si puse in proprietatea guvernului. Taranii sunt incurajati sa "experimenteze comunismul acolo unde traiesc" [...]. In domeniul industriei, Mao promoveaza "otelariile din curtea casei". Localnicilor li se ordona sa-si doneze tigaile, topoarele si ligheanele.

Marele Salt este expresia perfecta a mintii si  crezurilor lui Mao, a indraznelii si romantismului sau. El asteapta nerabdator rezultatele. La inceput, viziunea sa e laudata, insa dupa doi ani vin rapoarte despre izbucniri violente intre saraci si bogati. [...] Totul se consuma, inclusiv recoltele pentru plantarea viitoarei recolte, in vreme ce nu se produce nimic. Ultimul depozit al tarii este gol.

Anul 1959 incepe cu inundatii care se continu cu seceta. Tara e cuprinsa de un sentiment de disperare. In ciuda chemarii lui Mao de a lupta impotriva dezastrului - Vointa omului e cea care hotaraste, nu vointa Cerului -, sute si mii de tarani isi parasesc satele de bastina in cautare de hrana. De-a lungul coastei, multi dintre ei sunt fortati sa-si vanda copiii, iar unii dintre ei isi otravesc toata familia pentru a pune capat disperarii. Pana in iarna, numarul mortilor se ridica la douazeci de milioane."

Aval

aval bilet la ordin avalizatStim de avalul din " in aval" opusul lui "in amonte", dar mai exista un aval, folosit in domeniul financiar. Vine din italienescul avallo, el insusi transformat din limba araba sau hindi - hawâla si care inseamna mandat. Asta pentru ca atunci cand vorbim de exemplu de un bilet la ordin avalizat vorbim despre o garantie suplimentara atasata instrumentului de plata de catre semnatar, avalul cambiei avand valoarea unui act juridic.

 

Fiasco

fiasco-carafa-sticla-suflataIn italiana fiasco inseamna carafa. De ce acest termen a ajuns sa fie folosit pentru un esec, dezastru? Totul a pornit de la fabricantii de vase de sticla suflata, care se apucau de lucru cu speranta realizarii unui obiect frumos si sfarseau prin a face o forma stangace asemanatoare carafei, ceva similar unei vezici, unei bule de aer fara consistenta. Altii presupun originea termenului in fabricile din Venezia unde intr-un "fiasco" mai mare se aruncau toate fragmentele de vase nereusite.

"Aveam niste emotii teribile, imi tremurau mainile intr-atat, ca Dalia s-a indurat si a asezat ea paharele si lustra, plus alte maruntisuri de sticla luate pentru eveniment.[...] Si a venit petrecerea de doi ani, care a fost un fiasco si mai mare, Bobo n-a spart nimic In camera pregatita pentru botezul cioburilor, in schimb, bebelusul fratelui meu, de doar noua luni, a dat usor cu manuta si a facut tandari geamul de la pendula veche de o suta de ani, mostenita de Dalia de la buncii ei."

Anca Vieru - Felii de lamaie

Dezastru

dezastruIn italiana disastro, de la latinescul disastrum, format din prefixul cu caracter negativ -dis si -astrum (astru, stea), deci stea rea, defavorabila. Asta pentru ca in antichitate se credea ca toate evenimentele traite de noi aici pe Pamant sunt influentate de pozitia stelelor si planetelor iar pentru calamitatile sau ghinioanele suferite se invinuia steaua nenorocoasa.

"Primul dezastru care a dat peste el l-a lovit cel mai cumplit: Masa l-a parasit.
Ce a făcut-o sa plece de sub acoperisul lui, unde parea sa se fi obisnuit atat de bine, este greu de spus. Certophanov a avut pana ala sfarsitul zilelor lui convingerea ca vina pentru tradarea Masei o purta un vecin tanar, rotmistru de ulani in rezerva, caruia i se punea Iaff si care, potrivit lui Pantelei Eremeici, o cucerise numai prin aceea ca isi rasucea intr-una mustatile, se pomada peste masura si ham-aia cu subinteles..."

I.S.Turgheniev - Povestirile unui vanator

 

 

America fara etaje - Ilf si Petrov

america-fara-etajeDupa Vitelul de Aur care m-a facut sa rad in hohote si 12 Scaune scrisa in acelasi registru comic dar parca un pic mai "lejer", de la America fara etaje ma asteptam sa nu fie chiar "la aceaasi inaltime". Si nu ma refer la calitatea scriiturii ci pur si simplu la cantitate de umor folosita.

Si e si normal, nu avem de-a face cu un fir epic plin de boroboate ca in celelalte, este mai mult o carte jurnal de calatorie, in care scriitorii insisi sunt personaje. Insa asteptarile mi-au fost inselate, stilul pana la urma ramane acelasi si dincolo de descrierea minutioasa a unor orase sau peisaje nu poate sa nu te umfle rasul la seriozitatea cu care descriu o intamplare provocatoare de hohoteala.

Ai nostri doi scriitori sovietici pun la cale - pentru a-si completa portofoliul de mari plimbareti asa cum aveam sa descopar pe parcurs dar si pentru aprofundarea la fata locului a subiectului rivalitatii ruso-americane - o calatorie peste ocean pentru cunoasterea spiritului american.

Pentru mine descoperirile celor doi, chiar daca excursia a avut loc in anii '35-'36, perioada interbelica despre care noi vorbim cu atata nostalgie, m-au facut sa ma gandesc din nou la diferentele temporale de dezvoltare dintre tarile occidentale si Romania, la cat de in urma am fost si continuam sa fim. Dar cum de fapt e vorba de America, o poveste cu totul diferita de Europa nu cred totusi ca la momentul respectiv multe tari se puteau compara cu ce avea si ce devenea deja America la momentul respectiv. Doar un exemplu, poate nu cel mai relevant pentru ca e vorba si de cultura iar in America consumerismul si creditele erau deja trasatura societatii - masina de tocat resturile menajere atasata chiuvetei. Anii '30!

Calatoria de doua luni a celor doi porneste dupa o perioada de stat in New York (oras galagios unde din cauza zgarie-nori-lor e tot timpul umbra pe strada, vezi cerul doar daca te uiti in sus si acela oricum o fasiuta) si dupa ce ajunsesera aproape disperati ca nu gasesc un companion american de drum. Norocul le-a suras prin familia Adams, batranul Mr. Adams si sotia lui Becky, care dupa ce cu greu isi iau ramas de la fetita lor "baby" in varsta de doar doi ani se aventureaza pentru scriitorii rusi in exemplificarea "visului american".

60 de zile si 10.000 mile se succed prin orasele din nord -  Chicago, Detroit, din centru, din vest - Los Angeles, San Francisco, a celor din sudul negru si apoi inapoi pe coasta estica printr-o multitudine de orasele toate la fel, unele cu nume pompoase Pompei, Paris, Londra, Geneva, mai bine de zece Petersburguri dar toate caracterizate de aceeasi Main Street, benzinaria si drogheria (devenita deja magazin universal dupa aparitia producatorilor de medicamente la scara mare) locului.

Capitalismul fascineaza si oripilieaza pe rand, Mr. Adams incearca sa le arate calatorilor la orice pas ce inseamna "service-ul" american, lucru de care nu sunt mai mult constienti decat dupa escapada de cateva ore in Mexic in drumul lor prin statele sudice. Calatoria este presarata cu figuri celebre (viziteaza uzinele Ford si fac cunostinta cu Henry Ford in Detroit) dar si oameni banali, americanul tipic care face autostopul, foarte comunicativ si sociabil, dar deloc curios in ceea ce priveste alte persoane sau lucruri care nu-l afecteaza in mod direct. Aceasta este o consecinta a filmelor hollywoodiene inca din acea vreme, turnate la comanda pentru indobitocirea maselor cum obsinuim si noi sa spunem acum, lucru perfect observat de cei doi calatori, mai ales ca au avut ocazia sa stea de vorba cu regizori celebri atunci, nenorociti pentru ca nu-si putea folosi talentul asa cum isi doreau.

Recomand aceasta carte pentru intelegerea mai buna a "spiritului" american, care ne-a invadat atat de mult si pe noi, in primul rand prin filme dar si prin politica, iata si cateva mostre:

"Cu cat inaintam prin satele din Sud, cu atat mai des ne loveam de tot felul de restrictii impuse negrilor: ba toalete separate pentru "cei de culoare".....Aici pana si bisericile erau separate: de pilda, pentru baptistii albi si pentru baptistii negri. Cand micul Dumnezeu baptist va veni pe pamant sa-i nimiceasca pe ateii sovietici care se ajuta unii pe altii o sa fie incantat de institutiile sale din sudul Americii."  :))

"Dupa toate probabilitatile, si americanul este un bun patriot....Isi iubeste tara, dar il lasa rece problemele agriculturii, ale industriei, ale finantelor, ale artei si ale armatei, intrucat el nu este nici fermier, nici industrias, nici finantist, nici artist, nici militar. Este un om care munceste, isi primeste cei treizeci de dolari pe saptamana si prea putin ii pasa de Washington cu legile lui, de Chicago cu gangsterii sai sau de New York cu asa Wall Street. De la tara sa pretinde un singur lucru: sa-l lase in pace si sa nu-l impiedice sa asculte radio si sa mearga la cinema."

Inedit pentru o carte de literatura, dar tocmai pentru ca se apropie de stilul jurnal, regasim si poze din aceasta calatorie, facute de Ilia Ilf.

A sta ca o mimoza

Mimoza.Ce stai ca o mimoza? Folosim expresia ori de cate ori vrem sa spunem despre cineva ca adopta o atitudine de printesa, neimplicata in actiunea care are loc, ba mai mult, cu un aer de superioritate (tampa as spune eu) care nu vrea sa-si apropie manusitele de treaba/lucrul respectiv.

Inspiratia pentru aceasta comparatie - ca o mimoza - a constituit-o o floare, Mimosa pudica. Nu cred ca e nevoie de traducere, mi se pare foarte potrivita pentru ce vrea sa desemneze. Aceasta floare, foarte frumoasa de altfel, este foarte pretentioasa si sensibila. Aclimatizata la noi ea vine din America de Sud si ce este fascinant la ea este ca are capacitatea de a reactiona la stimuli externi: lumina, caldura si chiar atingere. Da, frunzele acestei plante se strang in cateva minute ca raspuns la un stimul extern, iar apoi isi revine!Insa fortat acest lucru nu ii face bine pentru ca intreg procesul este consumator de energie.

Noi il folosim in sens peiorativ, dar mimoza este o planta asa frumoasa, mai ca-ti pare rau pentru asa intrebuintare a numelui sau!

"Am mers intr-o pizzerie prin zona si, dupa ce am infulecat niste spaghete cu ketchup, am plecat inapoi spre Bucuresti; aproape de miezul noptii, cand ma apropiam de Valcea, a sunat si mimoza: „Mno, acus m-am trezit. ..."

M. Dutescu - Uranus Park