Monthly Archives: October 2015

Cum am devenit doamna Mao

cum-am-devenit-doamna-mao

Dezastru

dezastruIn italiana disastro, de la latinescul disastrum, format din prefixul cu caracter negativ -dis si -astrum (astru, stea), deci stea rea, defavorabila. Asta pentru ca in antichitate se credea ca toate evenimentele traite de noi aici pe Pamant sunt influentate de pozitia stelelor si planetelor iar pentru calamitatile sau ghinioanele suferite se invinuia steaua nenorocoasa.

"Primul dezastru care a dat peste el l-a lovit cel mai cumplit: Masa l-a parasit.
Ce a făcut-o sa plece de sub acoperisul lui, unde parea sa se fi obisnuit atat de bine, este greu de spus. Certophanov a avut pana ala sfarsitul zilelor lui convingerea ca vina pentru tradarea Masei o purta un vecin tanar, rotmistru de ulani in rezerva, caruia i se punea Iaff si care, potrivit lui Pantelei Eremeici, o cucerise numai prin aceea ca isi rasucea intr-una mustatile, se pomada peste masura si ham-aia cu subinteles..."

I.S.Turgheniev - Povestirile unui vanator

 

 

America fara etaje - Ilf si Petrov

america-fara-etajeDupa Vitelul de Aur care m-a facut sa rad in hohote si 12 Scaune scrisa in acelasi registru comic dar parca un pic mai "lejer", de la America fara etaje ma asteptam sa nu fie chiar "la aceaasi inaltime". Si nu ma refer la calitatea scriiturii ci pur si simplu la cantitate de umor folosita.

Si e si normal, nu avem de-a face cu un fir epic plin de boroboate ca in celelalte, este mai mult o carte jurnal de calatorie, in care scriitorii insisi sunt personaje. Insa asteptarile mi-au fost inselate, stilul pana la urma ramane acelasi si dincolo de descrierea minutioasa a unor orase sau peisaje nu poate sa nu te umfle rasul la seriozitatea cu care descriu o intamplare provocatoare de hohoteala.

Ai nostri doi scriitori sovietici pun la cale - pentru a-si completa portofoliul de mari plimbareti asa cum aveam sa descopar pe parcurs dar si pentru aprofundarea la fata locului a subiectului rivalitatii ruso-americane - o calatorie peste ocean pentru cunoasterea spiritului american.

Pentru mine descoperirile celor doi, chiar daca excursia a avut loc in anii '35-'36, perioada interbelica despre care noi vorbim cu atata nostalgie, m-au facut sa ma gandesc din nou la diferentele temporale de dezvoltare dintre tarile occidentale si Romania, la cat de in urma am fost si continuam sa fim. Dar cum de fapt e vorba de America, o poveste cu totul diferita de Europa nu cred totusi ca la momentul respectiv multe tari se puteau compara cu ce avea si ce devenea deja America la momentul respectiv. Doar un exemplu, poate nu cel mai relevant pentru ca e vorba si de cultura iar in America consumerismul si creditele erau deja trasatura societatii - masina de tocat resturile menajere atasata chiuvetei. Anii '30!

Calatoria de doua luni a celor doi porneste dupa o perioada de stat in New York (oras galagios unde din cauza zgarie-nori-lor e tot timpul umbra pe strada, vezi cerul doar daca te uiti in sus si acela oricum o fasiuta) si dupa ce ajunsesera aproape disperati ca nu gasesc un companion american de drum. Norocul le-a suras prin familia Adams, batranul Mr. Adams si sotia lui Becky, care dupa ce cu greu isi iau ramas de la fetita lor "baby" in varsta de doar doi ani se aventureaza pentru scriitorii rusi in exemplificarea "visului american".

60 de zile si 10.000 mile se succed prin orasele din nord -  Chicago, Detroit, din centru, din vest - Los Angeles, San Francisco, a celor din sudul negru si apoi inapoi pe coasta estica printr-o multitudine de orasele toate la fel, unele cu nume pompoase Pompei, Paris, Londra, Geneva, mai bine de zece Petersburguri dar toate caracterizate de aceeasi Main Street, benzinaria si drogheria (devenita deja magazin universal dupa aparitia producatorilor de medicamente la scara mare) locului.

Capitalismul fascineaza si oripilieaza pe rand, Mr. Adams incearca sa le arate calatorilor la orice pas ce inseamna "service-ul" american, lucru de care nu sunt mai mult constienti decat dupa escapada de cateva ore in Mexic in drumul lor prin statele sudice. Calatoria este presarata cu figuri celebre (viziteaza uzinele Ford si fac cunostinta cu Henry Ford in Detroit) dar si oameni banali, americanul tipic care face autostopul, foarte comunicativ si sociabil, dar deloc curios in ceea ce priveste alte persoane sau lucruri care nu-l afecteaza in mod direct. Aceasta este o consecinta a filmelor hollywoodiene inca din acea vreme, turnate la comanda pentru indobitocirea maselor cum obsinuim si noi sa spunem acum, lucru perfect observat de cei doi calatori, mai ales ca au avut ocazia sa stea de vorba cu regizori celebri atunci, nenorociti pentru ca nu-si putea folosi talentul asa cum isi doreau.

Recomand aceasta carte pentru intelegerea mai buna a "spiritului" american, care ne-a invadat atat de mult si pe noi, in primul rand prin filme dar si prin politica, iata si cateva mostre:

"Cu cat inaintam prin satele din Sud, cu atat mai des ne loveam de tot felul de restrictii impuse negrilor: ba toalete separate pentru "cei de culoare".....Aici pana si bisericile erau separate: de pilda, pentru baptistii albi si pentru baptistii negri. Cand micul Dumnezeu baptist va veni pe pamant sa-i nimiceasca pe ateii sovietici care se ajuta unii pe altii o sa fie incantat de institutiile sale din sudul Americii."  :))

"Dupa toate probabilitatile, si americanul este un bun patriot....Isi iubeste tara, dar il lasa rece problemele agriculturii, ale industriei, ale finantelor, ale artei si ale armatei, intrucat el nu este nici fermier, nici industrias, nici finantist, nici artist, nici militar. Este un om care munceste, isi primeste cei treizeci de dolari pe saptamana si prea putin ii pasa de Washington cu legile lui, de Chicago cu gangsterii sai sau de New York cu asa Wall Street. De la tara sa pretinde un singur lucru: sa-l lase in pace si sa nu-l impiedice sa asculte radio si sa mearga la cinema."

Inedit pentru o carte de literatura, dar tocmai pentru ca se apropie de stilul jurnal, regasim si poze din aceasta calatorie, facute de Ilia Ilf.

Ziua opricinicului

ziua opricinicului

A sta ca o mimoza

Mimoza.Ce stai ca o mimoza? Folosim expresia ori de cate ori vrem sa spunem despre cineva ca adopta o atitudine de printesa, neimplicata in actiunea care are loc, ba mai mult, cu un aer de superioritate (tampa as spune eu) care nu vrea sa-si apropie manusitele de treaba/lucrul respectiv.

Inspiratia pentru aceasta comparatie - ca o mimoza - a constituit-o o floare, Mimosa pudica. Nu cred ca e nevoie de traducere, mi se pare foarte potrivita pentru ce vrea sa desemneze. Aceasta floare, foarte frumoasa de altfel, este foarte pretentioasa si sensibila. Aclimatizata la noi ea vine din America de Sud si ce este fascinant la ea este ca are capacitatea de a reactiona la stimuli externi: lumina, caldura si chiar atingere. Da, frunzele acestei plante se strang in cateva minute ca raspuns la un stimul extern, iar apoi isi revine!Insa fortat acest lucru nu ii face bine pentru ca intreg procesul este consumator de energie.

Noi il folosim in sens peiorativ, dar mimoza este o planta asa frumoasa, mai ca-ti pare rau pentru asa intrebuintare a numelui sau!

"Am mers intr-o pizzerie prin zona si, dupa ce am infulecat niste spaghete cu ketchup, am plecat inapoi spre Bucuresti; aproape de miezul noptii, cand ma apropiam de Valcea, a sunat si mimoza: „Mno, acus m-am trezit. ..."

M. Dutescu - Uranus Park

Celofan

celofanDe unde de neunde numai ciolofan sau ceolofan nu e. Pentru ca celofan s-a format plecand de la doua cuvinte, din franceza: cellulose - celuloza si diaphane - diafan, transparent. Inventatorul celofanului, elvetianul Jacques Edwin Brandenberer, a patentat in 1912 produsul sub denumirea celofan, filmul subtire si transparent folosit pentru protectia altor materiale si pentru ambalaje.

" Zaharul cubic si biscuitii erau inveliti in celofan, gemul se gasea in mici cosciuge de plastic sigilate cu celofan. Era seara devreme si eu, singurul client. Pana si chelnerita avea un sort de plastic lucios. N-arata prea fericita, dar nici nefericita n-arata. N-arata nicicum."

John Steinbeck - Calatorii cu Charley