Bastarda Istanbulului - Elif Shafak

bastarda-istambululuiNu stiu de ce numele imi suna tot a poveste cu sultani si harem, poate pentru ca imi plac romanele istorice si vroiam sa ma mai delectez cu parfumul Istanbulului acelor vremuri. Dar pentru asta va trebui sa mai astept pana ma hotarasc sa abordez " Caderea Constantinopolelui" de Vintila Corbu si cred ca o sa ma delectez " complet" (in sensul ca ma astept sa fie o abordare de la radacini, de cand otomanii nu transformasera inca Constantinopolul in Istanbul, nu pentru alt motiv).

Dar sa revin la Bastarda Instanbulului, ca nu degeaba am ales candva sa o cumpar, deci stiam eu ce stiam. Spun asta pentru ca desi la inceput m-a "lovit" timpul actual in care se desfasoara actiunea, si nu una neaparat istorica, romanul abordeaza si o problema spinoasa a istoriei recente, confictul turco-armean. De fapt genocidul armenilor, pentru ca n-am putut sa-mi dau seama de originea confictului (sau l-am ignorat), nici un conflict nu poate duce la ceea ce s-a intamplat, nu exista explicatie sau intelegere pentru asa ceva. Aflam din carte ca turcii din zilele noastre nu se considera vinovati pentru ceea ce s-a intamplat, ca nu stiu prea multe despre acele lucruri si ca armenii de pretutindeni nu-si doresc altceva decat recunoasterea raului facut.

Actiunea se desfasoara in jurul celor doua personaje feminime (cum altfel la cate femei sunt in carte, sau mai bine zis la cati barbati nu sunt/dispar, mai ales in cazul uneia dintre familii), turcoaica bastarda Asya Kazanchi si armeanca Armanoush Tchakhmakhchian. Foarte diferite, una nevrand sa aiba de a face cu nimic din trecutul ei, cealalta venita la Istanbul in casa Asyei ca fiica vitrega a unchiului acesteia - singurul barbat inca in viata din familie dar despartita de el prin plecarea inexplicabila si stabilirea  acestuia in America - tocmai pentru a-si afla originile sunt de fapt mai unite decat putem crede la inceputul romanului.

Ai ocazia sa afli din descrierea deloc rarelor festinuri culinare - adica de mai multe ori pe zi - din casa Asyei de varietatea felurilor de mancare turcesti, comune cu cele armenesti si sa salivezi de fiecare data. Ca nu mai zic ca fiecare capitol este denumit astfel incat sa nu cumva sa uitam ca si pe parcursul capitolului respectiv vom mai auzi de una alta - vanilie, scortisoara, coji de portocale, orez alb, apa de trandafiri etc. Doar ultimul capitol face exceptie, el se cheama cianura de potasiu, oare de ce? Puteti deja sa o faceti pe politistii, cartea se transforma la un moment dat si capata o usoara intriga politista (plus o impletire real fantastic), dar ni se dezvaluie in final.

Faptul ca ajungem sa aflam despre evenimente de la inceputul secolului trecut dar cu urmari pentru unele dintre personaje pana la momentul povestirii, ca reusim sa cunoastem mai multe despre cultura turca si cea armeana, ca doua familii atat de numeroase in personaje feminime ni se dezvaluie atat de bine incat nu de putine ori avem impresia ca ne aflam la masa cu ele, fac ca aceasta carte sa te atraga in atmosfera ei, la fel de bine cum fac si toate secretele ascunse pe care cu sufletul la gura astepti sa le afli si sa le afle si personajele implicate.

" Meniul din seara aia ii parea minunat de cunoscut. Pe langa un pui urias, mai erau supa de iaurt, karniyarik, pilaki, kadin budu köfteler ramase din ajun, tursu, çorek facut din ziua aia, un borcan de ayran si,  o, da, ardei umpluti."

" Sunt responsabila pentru crimele tatalui meu? intreba O Fata Pe Nume Turcoaica.
Esti responsabila de recunoasterea crimelor tatalui tau, raspunse Anti-Khavurma."

Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *