Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole

tooleMa asteptam sa dau peste o gasca de imbecili si un geniu. In loc de asta geniul nu e chiar asa geniu (desi inteligent si cultivat) iar restul personajelor spre finalul cartii se trezesc si ele la realitate si iau decizii mai normale sau in unele cazuri finalmente soarta le surade si lor. Cartea conduce spre un happy-ending desi si pana acolo umorul n-a lipsit deloc, numai ca unul crud, incredibil prin ceea ce poate crede o persoana despre sine si despre rolul de "conspiratori" al persoanelor din preajma. Te intrebi daca geniul e geniu sau nebun sau ambele, noroc ca asa cum am spus ne salveaza finalul.

Va prezint personajul nostru in scena de inceput, geniul somer la 30 de ani Ignatius J. Reilly. Restul urmeaza sa descoperiti, e tot atat de savuros pe cat se preconizeaza:

" O sapca verde de vanatoare sugruma varful unui cap umflat ca un balon. Impinse de urechile carnoase, de parul netuns si de tepii fini care cresteau chiar in interiorul urechilor, clapele verzi ale sepcii erau proiectate in afara, de-o parte si de alta a capului, ca niste semne de circulatie ce indica in acelasi timp doua directii opuse. Buze pline, tuguiate, ieseau de sub mustata neagra, stufoasa si se pierdeau la colturi in niste cute mici, pline de dezaprobare si de firimituri de cartofi crocanti. Din umbra cozorocului verde, ochii dispretuitori ai lui Ignatius J. Reilly, si albastri si galbeni, priveau in jos, spre ceilalti oameni care asteptau sub ceasul magazinului universal D. H. Holmes, cercetand multimea in cautarea unor dovezi de prost-gust in imbracaminte. Unele persoane aveau, asa cum observa Ignatius, haine destul de noi si de scumpe ca sa poata fi considerate, pe drept cuvant, o jignire la adresa bunului gust si a decentei. Posesiunea unui lucru nou sau scump nu facea decat sa reflecteze o lipsa de principii teologice si geometrice; ba chiar te facea sa ai dubii asupra existentei sufletului. "

Si tot nu stiu daca e de ras sau nu.

Iata si perspectiva unui conjurat "intelept" martor si nu numai la incercarea lui Ignatius de a castiga cativa dolari cu o slujba de vanzator de hot-dog:

"In cele din urma, putin dupa ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz si dadu buzna in garaj. După cateva minute, ciudatul negustor isi impingea caruciorul afara pe strada. Tot mai purta cercelul, esarfa si sabia de abordaj, observa George. Faceau probabil parte din inventarul lui de vanzator. Iti dadeai seama, dupa felul cum vorbea, ca pierduse multi ani cu scoala. George fusese destul de intelept sa scape de scoală cat de repede posibil. Nu dorea s-o sfârşească si el ca tipul asta."

Ignatius J. Reilly conjuratiaAceasta capodopera de carte a castigat Premiul Pulitzer în 1981, numai ca din pacate dupa moartea autorului, care s-a sinucis tocmai pentru ca romanul nu i-a fost aprobat spre publicare de nicio editura. Si atunci cum sa nu te gandesti la o conjuratie a imbecililor, pe care parca premonitoriu a descris-o?

Conjuratie care persista, filmul asteptand de mai multi ani sa fie turnat, actorii propusi pentru rolul lui Ignatius murind si ei intre timp de atata asteptare. Singuri locuitorii din New Orleans unde are loc actiunea cartii, aduc omagiu operei lui Toole, statuia lui Ignatius tronand in fata magazinului universal cu minunatele urechi clapauge ale sepcii sale care-l apara de frig :).

Tagged: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *