Monthly Archives: June 2015

A se duce pe apa Sambetei

apa sambetei liaoheStim cu totii cand spunem despre un lucru ca s-a dus pe apa Sambetei ca acel lucru lucru din pacate s-a pierdut, s-a irosit. Asta pentru ca in mitologia romaneasca, apa Sambetei, dupa ce inconjoara de mai multe ori pamantul (de un numar impar, 7 sau 9) se varsa in Iad, deci tot ce ajunge in acea apa este pierdut definitv. Este apa Sambetei adica a Sfintei Sambata, cea care patroneaza Bradul Lumii de sub care izvoraste.

"Cat ai zice peşte, s-au dus pe apa sambetei cinci sute de yeni. Am mai cumparat o cartela si am luat din nou bile. De aceasta data am incercat sa trag de maneta în diverse unghiuri. Langa mine, sensei tragea intr-una, cu indemanare."

Hiromi Kawakami - Vreme ciudata la Tokyo

Parabolele lui Iisus Adevarul ca poveste

parabolele-lui-iisus

Panza de paianjen

Cella-Serghi

Eleganta ariciului - Muriel Barbery

eleganta-ariciului_1_fullsizeAriciul tepos e o doamna portareasa a unui imobil de bogatani, o doamna care isi ascunde sub aceasta ocupatie eleganta sufletului si adevaratele preocupari. Autodidacta Renne (fapt de ale carui dezavantaje este de asemenea constienta), citeste filosofie, psihologie dar mai ales literatura, ii plac filmele si se intretine, vaduva fiind, cu menajera unor apartamente din imobil. Aceasta din urma pare a fi singura cunoscatoare cat de cat a personajului real, asta pana cand fetita geniu dintr-un apartament de deasupra, Paloma, victima a inteligentei superioare familiei si colegilor (de care de asemenea se ascunde incercand din rasputeri sa para proasta) si care anterior hotarase sa se sinucida la implinirea varstei de 13 ani, isi cauta refugiu in ghereta portaresei.

Dar darea in vileag si totodata transformarea acelor vieti "sub acoperire" o declanseaza un al treilea personaj, domnul Kakuro Ozu (nume predestinat sa coincida cu cel al regizorului preferat al lui Renne - Yasujiro Ozu), un japonez bogat care se muta intr-un apartament eliberat si care prin noutatea evenimentului si distinctia sa starnesc curiozitatea si dorinta  tuturor vecinilor de a-i intra in gratii.

Acestuia ii e suficient numai sa remarce tresarirea lui Renee la auzul unei greseli gramaticale facute de locatara care le-a facut prezentarile precum si la recunosterea primei fraze din Anna Karenina pe care o domnul Ozu o foloseste in discutia cu doamna Rosen (aceeasi locatara). Iar faptul ca pe motanul portaresei noastre il cheama Leon (dupa Lev Tolstoi) nu este decat confirmarea banuielilor ca are in fata o alta persoana decat ceea ce lasa sa se vada.

Pe de alta parte japonezul salvator leaga concomitent o relatie de prietenie si cu micuta Paloma, de care auzise ca invata limba japoneza, punct de plecare suficient pentru discutiile urmatoare si pentru descoperirea impreuna a adevaratei Renee.

Si iata portareasa noastra cum ajunge sa-si lepede capotul de serviciu si imbraca o rochie eleganta (e drept ca de capatat de la o persoana care tocmai decedase) asezonata cu o coafura facuta pentru prima data ("traznind" apoi a avocado si migdale de la balsamul folosit), pentru a-i accepta stupefiata invitatia domnul Ozu la cina in apartmentul sau. Urmeaza detalii amuzante (fiind bogat si cultivat in acelasi timp domnul Ozu doreste sa mascheze sunetul de tras apa de la wc cu o bubuitoare arie muzicala), bucuria descoperirii sufletului pereche si la aceasta varsta, incredibila, nesperata fericire (domnul Ozu isi amenejase in casa o mini sala de cinema unde la a doua intalnire au mers impreuna sa vada filmul preferat al celuilat Ozu, regizorul, putand astfel sa comenteze in pauzele pe care le puneau singuri filmului diveserle scene care ii impresionau pe amandoi).

Toate bune si frumoase pana la final? Ar fi frumos nu?

Ce mi-a ramas mie, repetat ori de cate ori prietena ei menajera a scos-o din situatii imposibile (rochia, prajiturile pentru vizita) si a incurajat-o in relatia ce avea sa se nasca:

"Să nu aveți decât o singură prietenă, dar s-o alegeți bine."

Luna si doi bani jumate

luna-si-doi-bani-jumate

Brizbiz

Brise BiseVine din franceza, brise-bise, dar la origine inseamna altceva decat niste inflorituri vestimentare feminine, utilizate din "pacate" in zilelele noastre nu intotdeauna cu bun gust. Brise-bise inseamna perdeluta transparenta frumos ornamentata (de aici ideea de podoaba) care acopera partea de jos a unei ferestre, cu scopul de a impiedica patrunderea aerului in camera. Brise in franceza insemna vant, la fel si bise care desemna la origine un vant de nord, nord-est.

" Doar persienele grele si brise-bise-ele dinauntru dau caldura si viata acestor ochi de cristal, de-o transparenta vie si scormonitoare, de izvor.Treptele largi si lungi de piatra urcau putin deasupra solului; la nivelul lor, de o parte si de alta, vegheau din adanc geamurile zabrelite ale subsolului."

Gib. I. Mihaescu - Donna Alba

Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole

tooleMa asteptam sa dau peste o gasca de imbecili si un geniu. In loc de asta geniul nu e chiar asa geniu (desi inteligent si cultivat) iar restul personajelor spre finalul cartii se trezesc si ele la realitate si iau decizii mai normale sau in unele cazuri finalmente soarta le surade si lor. Cartea conduce spre un happy-ending desi si pana acolo umorul n-a lipsit deloc, numai ca unul crud, incredibil prin ceea ce poate crede o persoana despre sine si despre rolul de "conspiratori" al persoanelor din preajma. Te intrebi daca geniul e geniu sau nebun sau ambele, noroc ca asa cum am spus ne salveaza finalul.

Va prezint personajul nostru in scena de inceput, geniul somer la 30 de ani Ignatius J. Reilly. Restul urmeaza sa descoperiti, e tot atat de savuros pe cat se preconizeaza:

" O sapca verde de vanatoare sugruma varful unui cap umflat ca un balon. Impinse de urechile carnoase, de parul netuns si de tepii fini care cresteau chiar in interiorul urechilor, clapele verzi ale sepcii erau proiectate in afara, de-o parte si de alta a capului, ca niste semne de circulatie ce indica in acelasi timp doua directii opuse. Buze pline, tuguiate, ieseau de sub mustata neagra, stufoasa si se pierdeau la colturi in niste cute mici, pline de dezaprobare si de firimituri de cartofi crocanti. Din umbra cozorocului verde, ochii dispretuitori ai lui Ignatius J. Reilly, si albastri si galbeni, priveau in jos, spre ceilalti oameni care asteptau sub ceasul magazinului universal D. H. Holmes, cercetand multimea in cautarea unor dovezi de prost-gust in imbracaminte. Unele persoane aveau, asa cum observa Ignatius, haine destul de noi si de scumpe ca sa poata fi considerate, pe drept cuvant, o jignire la adresa bunului gust si a decentei. Posesiunea unui lucru nou sau scump nu facea decat sa reflecteze o lipsa de principii teologice si geometrice; ba chiar te facea sa ai dubii asupra existentei sufletului. "

Si tot nu stiu daca e de ras sau nu.

Iata si perspectiva unui conjurat "intelept" martor si nu numai la incercarea lui Ignatius de a castiga cativa dolari cu o slujba de vanzator de hot-dog:

"In cele din urma, putin dupa ora unu, un halat alb se rostogoli din troleibuz si dadu buzna in garaj. După cateva minute, ciudatul negustor isi impingea caruciorul afara pe strada. Tot mai purta cercelul, esarfa si sabia de abordaj, observa George. Faceau probabil parte din inventarul lui de vanzator. Iti dadeai seama, dupa felul cum vorbea, ca pierduse multi ani cu scoala. George fusese destul de intelept sa scape de scoală cat de repede posibil. Nu dorea s-o sfârşească si el ca tipul asta."

Ignatius J. Reilly conjuratiaAceasta capodopera de carte a castigat Premiul Pulitzer în 1981, numai ca din pacate dupa moartea autorului, care s-a sinucis tocmai pentru ca romanul nu i-a fost aprobat spre publicare de nicio editura. Si atunci cum sa nu te gandesti la o conjuratie a imbecililor, pe care parca premonitoriu a descris-o?

Conjuratie care persista, filmul asteptand de mai multi ani sa fie turnat, actorii propusi pentru rolul lui Ignatius murind si ei intre timp de atata asteptare. Singuri locuitorii din New Orleans unde are loc actiunea cartii, aduc omagiu operei lui Toole, statuia lui Ignatius tronand in fata magazinului universal cu minunatele urechi clapauge ale sepcii sale care-l apara de frig :).