Chira Chiralina - Panait Istrati

chira-chiralinaO aveam de mult pe lista, Chira Chiralina nereprezentand multa vreme pentru mine altceva decat numele unui restaurant din orasul natal - Braila, dar acum m-am revansat si am aflat cine a fost Chira!

Si nu despre Chira este vorba neaparat in carte, ci despre o lume cu radacini in orasul dunarean din Muntenia sfarsitului de secol XIX, o lume in care se impletesc influentele turcesti si grecesti ale vremii. Daca ati vazut Aferim! probabil v-a surprins ca turca se vorbea fluent in acele vremuri; la fel si in aceasta carte personajele se folosc de o limba sau alta pentru a exclude urechile nedorite din preajma sau pentru a profita de urmatoarea aventura.

La fel ca in Aferim! episoadele de violenta domestica sunt "demne" de intors privirea si deschis sufletul pentru ca povestea este simpla: o mama iubitoare de viata si un tata ursuz traseaza destinul tragic al celor doi copii - Dragomir si Chira.

Dar tabloul este colorat, ni se desfasoara in fata ochilor materiale, muzici, mancaruri si arome din huzur pe de o parte iar pe de alta doar poleiala - "Imputitura parfumata!" isi blesteama Dragomir asupritorul. Veti da in carte si peste un subiect actual si poate si peste niste explicatii din alte timpuri, eu cel putin ma asteptam sa dau peste Chira ca personaj principal si cand colo:

"Cât să fi fost ceasul? Adrian nu-şi putea da seama, dar, într-un moment din noapte, el simţi o mână care îi atinse umărul, apoi faţa. Deschizând o clipă ochii grei de somn, anevoie îşi aduse aminte că nu e acasă, ci într-un pod, şi adormi îndată. Dar iată că din nou mâna aceea îi trecu peste faţă şi în acelaşi timp o sărutare caldă îi atinse obrazul drept. De data asta, Adrian se trezi şi prinse a reflecta, încremenit. Ce dracu putea fi? Clipind în întuneric, îşi aminti situaţia celor care dormeau lângă el: la dreapta şi deci, la mijloc, era Stavru, dincolo de acesta, Mihail. Şi el gândi: „Cum? Stavru m-a sărutat? Ce-o fi însemnând asta?”

Ce mi-a placut cel mai mult este ca personajul nostru in calatorie ne plimba bine prin Orient - de la Stambul la o cafenea evreo-romaneasca in Cairo!,la Damasc si Beirut si-mi dau seama ca suntem si din partea aceasta a lumii asa cum suntem si latini, si ca este o lume foarte frumoasa - "cântecul plângător, apoi tumultuos al doinelor, languroasele manele turceşti şi pastorale greceşti", toate la un loc in aceeasi camera.

Si un indemn valabil si in zilele noastre:

"Nu-ţi bate joc de Dumnezeu, ci fii ceea ce te-a lăsat el – trăieşte-ţi viaţa aşa cum o simţi, fii chiar o destrăbălată, dar o destrăbălată de inimă! E mai bine aşa! Şi tu, Dragomir, dacă nu poţi ajunge om de treabă, fii ca soră-ta şi ca maică-ta, fă-te chiar hoţ, dar un hoţ cu suflet, căci omul fără suflet, dragii mei, e un mort care împiedică lumea să trăiască."

"— Dumnezeu vede bine că nu-l contrazic: rămân cum m-a făcut. Ascult, supusă, strigătele şi poruncile inimii mele."

Exista si ecranizari, mai multe detalii aici: Kira Kiralina si Codin si Chira Chiralina.

Tagged: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *