Particulele elementare - Michel Houellebecq

michel houellebecq-peCum o dai, n-o nimeresti! Nici placeri senzoriale duse la obsesie si nici preocuparile exclusiv stiintifice nu aduc fericirea pentru doi frati vitregi, fiecare pe drumul sau dar care pastreaza cat de cat o relatie desi s-au cunoscut abia in adolescenta. Este o carte trista. Dupa o raza de speranta pentru ambii protagonisti totul se naruie (personajele se sinucid, ajung la ospiciu sau dispar), insa finalul prezinta o idee noua, o solutie "salvatoare" pentru omenire, desi la o prima vedere o idee cu care nu poti fi de acord. Crearea unei umanitati noi printr-o mutatie genetica propusa chiar de unul dintre frati (biolog propus pentru Premiul Nobel), o specie superiora creata prin sinteza in laborator care s-o inlocuiasca pe cea existenta pare sa fi fost punctul final catre care a vrut sa ne aduca autorul, asadar o carte "dedicata omului".

Michel Houellebecq este un scriitor foarte apreciat de unii, controversat pe de alta parte in Franta, oricum cel mai "exportat" scriitor francez. Ultima aparitie Charlie Hebdo dinaintea atentatului caricaturiza romanul Supunerea - care reia tema islamizarii Frantei, desi pentru o afirmatie anterioara intr-un interviu "religia cea mai tampita este totusi islamul" (idee regasita si in Particulele elementare) a fost acuzat de rasism anti-islamic, intr-un final achitat.

Detalii despre ecranizarea romanului sub titlul Atomised gasiti aici.

"Aşa trăim, iar a avea un copil nu mai are nici un sens, astăzi, pentru un bărbat. Cazul femeilor e diferit, căci ele continuă să simtă nevoia de a iubi pe cineva – ceea ce nu e şi nici n-a fost vreodată cazul bărbaţilor. E o minciună că bărbaţii simt şi ei nevoia să-şi dezmierde copiii, să se joace cu ei. Să-i giugiulească. Chiar dacă ne-a fost repetată ani de zile, e o minciună. După ce-ai divorţat, după ce cadrul familial a fost sfărâmat, relaţiile cu copiii îşi pierd orice sens. Copilul e capcana în care eşti prins, e duşmanul pe care va trebui să-l întreţii în continuare şi care îţi va supravieţui."

"Bărbaţii care îmbătrânesc în singurătate sunt mai puţin de plâns decât femeile aflate în aceeaşi situaţie. Bărbaţii beau vin prost, adorm şi le pute gura; apoi se trezesc şi o iau de la capăt; mor destul de repede. Femeile iau calmante. Fac yoga, consultă psiha-alişti; trăiesc mult şi suferă mult. Vând un trup slăbit, urâţit; dar o ştiu şi suferă pentru asta. Totuşi continuă, căci nu pot renunţa să fie iubite. Sunt până la capăt victimele acestei iluzii. Chiar şi după o anumită vârstă, femeia încă are ocazii să facă sex; dar nu va mai fi niciodată iubită. Aşa sunt bărbaţii, asta-i tot.

"Mai există câţiva indivizi din fosta rasă umană, mai ales în zonele rămase mult timp sub influenţa doctrinelor religioase tradiţionale. Totuşi, rata natalităţii scade la ei an de an, iar dispariţia lor pare acum inevitabilă. Contrar tuturor previziunilor pesimiste, această dispariţie se petrece în linişte, în ciuda câtorva acte de violenţă izolate, al căror număr scade în permanenţă. Suntem chiar surprinşi să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare şi poate cu ce uşurare secretă şi-au acceptat oamenii propria dispariţie."

Tagged: , , , , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *