Monthly Archives: May 2015

Lacoste

lacoste-logoRene Lacoste a fost un faimos jucator de tenis din prima parte a secolului XX. Prin ce a ramas numele lui cunoscut pana in ziua de azi se datoreaza nu tenisului (din care a trebuit sa se retraga prematur la 25 de ani din cauza unei afectiuni respiratorii) ci realizarii primului tricou sportiv cu maneca scurta (pana atunci se juca doar in bluze albe sau gri cu maneca lunga) si care permitea corpului sa respire mai bine.

Logo-ul de pe tricouri a fost la inceput un aligator galben, supranumele pe care i l-au dat americanii. Ca o gluma la acest apelativ, Rene Lacoste a acceptat intr-un meci important din Fed Cup impotriva americanilor pariul cu capitanul echipei sale pe o geanta din piele de aligator pe care avea sa o primeasca in caz de victorie. A castigat iar "aligatorul" pentru faptul ca "nu-si abandona nicioadata prada" s-a transformat in Franta in "Le crocodil"  pentru simplul fapt ca francezii nu aveau acest termen si din galben in verde. Este ceea ce vedem si astazi pe tricouri si pe celelalte produse ale firmei Lacoste, preluata de fiul Bernard Lacoste si apoi de fratele Michel Lacoste.

Bastarda Istanbulului

bastarda-istambulului

Chira Chiralina - Panait Istrati

chira-chiralinaO aveam de mult pe lista, Chira Chiralina nereprezentand multa vreme pentru mine altceva decat numele unui restaurant din orasul natal - Braila, dar acum m-am revansat si am aflat cine a fost Chira!

Si nu despre Chira este vorba neaparat in carte, ci despre o lume cu radacini in orasul dunarean din Muntenia sfarsitului de secol XIX, o lume in care se impletesc influentele turcesti si grecesti ale vremii. Daca ati vazut Aferim! probabil v-a surprins ca turca se vorbea fluent in acele vremuri; la fel si in aceasta carte personajele se folosc de o limba sau alta pentru a exclude urechile nedorite din preajma sau pentru a profita de urmatoarea aventura.

La fel ca in Aferim! episoadele de violenta domestica sunt "demne" de intors privirea si deschis sufletul pentru ca povestea este simpla: o mama iubitoare de viata si un tata ursuz traseaza destinul tragic al celor doi copii - Dragomir si Chira.

Dar tabloul este colorat, ni se desfasoara in fata ochilor materiale, muzici, mancaruri si arome din huzur pe de o parte iar pe de alta doar poleiala - "Imputitura parfumata!" isi blesteama Dragomir asupritorul. Veti da in carte si peste un subiect actual si poate si peste niste explicatii din alte timpuri, eu cel putin ma asteptam sa dau peste Chira ca personaj principal si cand colo:

"Cât să fi fost ceasul? Adrian nu-şi putea da seama, dar, într-un moment din noapte, el simţi o mână care îi atinse umărul, apoi faţa. Deschizând o clipă ochii grei de somn, anevoie îşi aduse aminte că nu e acasă, ci într-un pod, şi adormi îndată. Dar iată că din nou mâna aceea îi trecu peste faţă şi în acelaşi timp o sărutare caldă îi atinse obrazul drept. De data asta, Adrian se trezi şi prinse a reflecta, încremenit. Ce dracu putea fi? Clipind în întuneric, îşi aminti situaţia celor care dormeau lângă el: la dreapta şi deci, la mijloc, era Stavru, dincolo de acesta, Mihail. Şi el gândi: „Cum? Stavru m-a sărutat? Ce-o fi însemnând asta?”

Ce mi-a placut cel mai mult este ca personajul nostru in calatorie ne plimba bine prin Orient - de la Stambul la o cafenea evreo-romaneasca in Cairo!,la Damasc si Beirut si-mi dau seama ca suntem si din partea aceasta a lumii asa cum suntem si latini, si ca este o lume foarte frumoasa - "cântecul plângător, apoi tumultuos al doinelor, languroasele manele turceşti şi pastorale greceşti", toate la un loc in aceeasi camera.

Si un indemn valabil si in zilele noastre:

"Nu-ţi bate joc de Dumnezeu, ci fii ceea ce te-a lăsat el – trăieşte-ţi viaţa aşa cum o simţi, fii chiar o destrăbălată, dar o destrăbălată de inimă! E mai bine aşa! Şi tu, Dragomir, dacă nu poţi ajunge om de treabă, fii ca soră-ta şi ca maică-ta, fă-te chiar hoţ, dar un hoţ cu suflet, căci omul fără suflet, dragii mei, e un mort care împiedică lumea să trăiască."

"— Dumnezeu vede bine că nu-l contrazic: rămân cum m-a făcut. Ascult, supusă, strigătele şi poruncile inimii mele."

Exista si ecranizari, mai multe detalii aici: Kira Kiralina si Codin si Chira Chiralina.

Scrisorar - Mihail Siskin

scrisorarDuiosie. Doi iubiti despartiti de un razboi isi scriu peste timp si peste viata, fara ca scrisorile sa ajunga de la unul la celalalt. Sasa, Sasenka! Volodenka! Atat si fara sa mai citesti si celelalte apelative pline de dragoste si ajunge la tine un val de duiosie si stii deja de la inceput ca o sa-ti placa cartea asta. E scrisa in vremurile noastre dar iti aduci imediat aminte de clasicii rusi, asta si pentru ca pe de o parte ea, Sasa avanseaza in viata, incearca sa faca un copil, ii mor parintii iar el ramane prins in Rascoala Boxerilor (mai multe puteri occidentale aliante impotriva Chinei) in jurul lui 1900.

Scrisorile pe care si le scriu sunt motivul care le da speranta sa mearga mai departe, certitudinea dragostei reinnoita de dor e punctul de sprijin si esenta existentei spre care converg povestile lor, intr-un final pregatit de El pentru reintalnire.

Foarte emotionante scrisorile, viata de zi cu zi si viata de razboi, ambii isi pun intrebari si ce descopera impartasesc unul altuia si asa ajung si la noi:

" - Nu te agata de cuvinte. Sunt numai o traducere. Doar stii ca orice cuvant este numai o traducere proasta a originalului. "

De cate ori nu am simtit ca ce spunem nu are nici o legatura cu ce simtim sau cu ce am vrut sa spunem?

"Sa te nelinistesti in legatura cu ce va fi cu tine dupa moarte e ca si cum te-ai intreba ce se va intampla cu pumnul pe care il vei deschide sau cu piciorul indoit din genunchi, atunci cand te ridici."

Sau o explicatie pentru deja-vu:

" Ma gandeam ca secretul deja-vu-ului consta, probabil, in faptul ca in cartea existentei toate sunt scrise, desigur, numai o singura data. Dar prind din nou viata, cand cineva reciste o anume pagina, care a mai fost citita candva.[...] Deci, pur si simplu, cineva citeste iar aceste randuri, iata care este secretul deja-vu-ului."

Scrisorar este a doua carte scrisa de Siskin care a fost tradusa in romana, prima fiind Parul Venerei, si aceasta cu referinte bune. Urmeaza traducerea si pentru "Luarea Izmailului". Toate cele trei carti au fost dramatizate si puse in scena la Moscova, desi autorul a emigrat inca din 1995 in Elvetia.

Eleganta ariciului

eleganta-ariciului_1_fullsize

Oscar si Tanti Roz - Eric-Emmanuel Schmitt

oscar si tanti rozDin categoria cartilor care te lasa paf! Mut! Soc sau cum spuneti voi despre o carte care v-a placut mult. Tot auzisem de piesa de teatru, n-am ajuns, si am zis sa citesc cartea pana una alta. Zis si facut, intr-o seara cu aplicatia Kindle de pe telefon. Este foarte scurta (pana in o suta de pagini), se citeste si repede, iar finalul iti da lovitura de gratie dupa ce te-a involburat bine pe parcurs. Nu intru in detalii, e frumoasa, cu un copil care isi traieste plin de seriozitate o viata de adult pe care...

"- Ce să mai vorbim de părinţii mei, Tanti Roz? Sunt nişte dobitoci.
- Să zicem. Dar despre Dumnezeu nu ţi-au povestit chiar niciodată?
- Ba da. O singură dată, când mi-au spus că ei nu cred în el. Ei nu cred decât în Moş Crăciun.
- Nu se poate! Chiar aşa dobitoci sunt, Oscar, băiete?"

" - Cum se face, Tanti Roz, că Dumnezeul ăsta al dumitale îngăduie să existe pe lume fiinţe ca Peggy şi ca mine?
- Noroc că existaţi, Oscar, băiatule, lumea n-ar fi la fel de frumoasă fără voi.
- Nu mă înţelegi. De ce lasă el să existe boală şi bolnavi? Din două una: ori e rău, ori nu prea e cine ştie ce de capul lui.
- Oscar, boala este un fapt, ca şi moartea, nu o pedeapsă."

Piesa de teatru se joaca la Bulandra, Marius Manole si Oana Pellea interpreteaza personajele Oscar si Tanti Roz. Existea de asemenea si film facut dupa carte, voi incerca sa le vad pe ambele.

Desi mai citisem de Eric-Emmanuel Schmitt si "Concert in memoria unui inger", abia dupa "Oscar si Tanti Roz" mi s-a facut pofta sa citesc si altceva, trec pe lista mea "Domnul Ibrahim si florile din Coran" si "Milarepa".

Pandispan

pandispanCat imi place! Una dintre prajiturile mele preferate! La noi a patruns prin limba turca - pandespan, dar la origine vine din italiana, pan di Spagna, adica paine de Spania. Prajitura a fost realizata de un patiser italian  - Giovani Battista Cabona aflat in serviciul amsadorului Republicii Genova la Madrid pe la mijlocul secolului al XVIII-lea si apoi a devenit faimoasa in toata lumea.

"Am avut un soi de durere de cap toata dupa-amiaza. Spre sfasitul mesei, privea distrat niste felii de pandispan; cu un aer de somnambul, a mancat trei. La sapte a auzit sunetele care ar fi trebuit sa prevesteasca o noapte de exaltare romantica."

F.Scott Fitzgerald - Povestiri cu Basil si Josephine

Scrisorar

scrisora

Particulele elementare - Michel Houellebecq

michel houellebecq-peCum o dai, n-o nimeresti! Nici placeri senzoriale duse la obsesie si nici preocuparile exclusiv stiintifice nu aduc fericirea pentru doi frati vitregi, fiecare pe drumul sau dar care pastreaza cat de cat o relatie desi s-au cunoscut abia in adolescenta. Este o carte trista. Dupa o raza de speranta pentru ambii protagonisti totul se naruie (personajele se sinucid, ajung la ospiciu sau dispar), insa finalul prezinta o idee noua, o solutie "salvatoare" pentru omenire, desi la o prima vedere o idee cu care nu poti fi de acord. Crearea unei umanitati noi printr-o mutatie genetica propusa chiar de unul dintre frati (biolog propus pentru Premiul Nobel), o specie superiora creata prin sinteza in laborator care s-o inlocuiasca pe cea existenta pare sa fi fost punctul final catre care a vrut sa ne aduca autorul, asadar o carte "dedicata omului".

Michel Houellebecq este un scriitor foarte apreciat de unii, controversat pe de alta parte in Franta, oricum cel mai "exportat" scriitor francez. Ultima aparitie Charlie Hebdo dinaintea atentatului caricaturiza romanul Supunerea - care reia tema islamizarii Frantei, desi pentru o afirmatie anterioara intr-un interviu "religia cea mai tampita este totusi islamul" (idee regasita si in Particulele elementare) a fost acuzat de rasism anti-islamic, intr-un final achitat.

Detalii despre ecranizarea romanului sub titlul Atomised gasiti aici.

"Aşa trăim, iar a avea un copil nu mai are nici un sens, astăzi, pentru un bărbat. Cazul femeilor e diferit, căci ele continuă să simtă nevoia de a iubi pe cineva – ceea ce nu e şi nici n-a fost vreodată cazul bărbaţilor. E o minciună că bărbaţii simt şi ei nevoia să-şi dezmierde copiii, să se joace cu ei. Să-i giugiulească. Chiar dacă ne-a fost repetată ani de zile, e o minciună. După ce-ai divorţat, după ce cadrul familial a fost sfărâmat, relaţiile cu copiii îşi pierd orice sens. Copilul e capcana în care eşti prins, e duşmanul pe care va trebui să-l întreţii în continuare şi care îţi va supravieţui."

"Bărbaţii care îmbătrânesc în singurătate sunt mai puţin de plâns decât femeile aflate în aceeaşi situaţie. Bărbaţii beau vin prost, adorm şi le pute gura; apoi se trezesc şi o iau de la capăt; mor destul de repede. Femeile iau calmante. Fac yoga, consultă psiha-alişti; trăiesc mult şi suferă mult. Vând un trup slăbit, urâţit; dar o ştiu şi suferă pentru asta. Totuşi continuă, căci nu pot renunţa să fie iubite. Sunt până la capăt victimele acestei iluzii. Chiar şi după o anumită vârstă, femeia încă are ocazii să facă sex; dar nu va mai fi niciodată iubită. Aşa sunt bărbaţii, asta-i tot.

"Mai există câţiva indivizi din fosta rasă umană, mai ales în zonele rămase mult timp sub influenţa doctrinelor religioase tradiţionale. Totuşi, rata natalităţii scade la ei an de an, iar dispariţia lor pare acum inevitabilă. Contrar tuturor previziunilor pesimiste, această dispariţie se petrece în linişte, în ciuda câtorva acte de violenţă izolate, al căror număr scade în permanenţă. Suntem chiar surprinşi să constatăm cu cât calm, cu câtă resemnare şi poate cu ce uşurare secretă şi-au acceptat oamenii propria dispariţie."

Siamezi

siameziSau siameze. Si nu, nu ma gandesc la pisici, desi si ele tot de acolo vin. Partea centrala a Thailandei actuale a fost punctul de formare, in 1238, al Regatului Sukhothai, numit de vecini (chinezi) Siam. Aceasta a si fost denumirea Thailandei pana in 1939, deci spuneai despre orice care venea de acolo ca era siamez. Termenul a devenit insa popular odata cu nasterea in 1811 a unei perechi de gemeni uniti printr-un cartilaj in zona sternului - gemeni siamezi. Fratii Eng si Chang Bunker (sa nu va induca in eroare numele, s-au nascut intr-o familie de chinezi iar numele de Bunker si l-au luat ulterior cand s-au mutat in America) au devenit faimosi in toata lumea prin tururile pe care le faceau pentru a se autoexpune. Aveau un manager, au fost examinati de numerosi doctori dar nemultumiti si-au aranjat singuri colaborarea cu un circ. S-au casatorit cu 2 surori, Eng a avut 11 copii iar Chang 10!