Flori pentru Algernon - Daniel Keyes

bookpic-5-flori-pentru-algernon-83153Primele randuri m-au dus cu gandul la o alta carte, pe care s-a nimerit sa o citesc cu putin timp inaintea acesteia, Soareci si oameni, scrisa tot de un american, John Steinbeck. Ambele trateaza problema retardului mintal, a modului cum sunt tratate persoanele afectate in societate, numai ca in Flori pentru Algernon apare si ideea unui remediu, a unei solutii miraculoase sub forma unei interventii chirurgicale.

In urma unor teste pe soareci, in care castigatorul este declarat Algernon - soricelul cu o motivatie foarte mare de a gasi iesirea din labirint, un grup de cercetatori ii propun lui Charlie aceeasi operatie pe creier pe care a suferit-o Algernon, in ideea de a-l face "mai destept".

Charlie vrea sa se faca mai destept pentru ca el crede ca asta il va face mai placut de catre ceilalti. Amara dezamagire cand ajuns destept descopera ca oamenii il placeau tocmai pentru ca era prost, pentru ca puteau face glume pe seama lui. Cam aceeasi directie urmeaza si cititorul, de la sentimente de compasiune si apreciere pentru Charlie cel defavorizat de soarta pana la dezamagirea ca odata ajuns la un nivel de inteligenta normal si apoi si peste, omul nu mai poate pastra acele valori naturale izvorate din "nestiinta". Si-mi aduc iar aminte de o vorba, "fericiti cei saraci cu duhul".

Exista si o poveste de dragoste, care atinge la un moment dat un punct similar celui din "Strania poveste a lui Benjamin Button", pentru ca experimentul are si un regres, din pacate sau nu. Am citit-o foarte repede pentru ca am prins o vineri noapte in care m-am destrabalat ca pe vremuri, in stilul n-o lasa din mana pana nu-i gata. O recomand, o sa va placa! Povestea s-a si ecranizat in 1968 - Charly si in 2000 - Flowers for Algernon.

Iata despre ce vorbesc (si nu nu este greseala, doar ca asa scria Charlie):

"Să vez la pus pe Algernon întro cutie ca o masă mare cu multe cotituri şintoarceri ca un fel de ziduri şi un START şi SOSIRE cum ierea pe hrtie. Doar că ierea o sită aşezată peste masa mare. şi Burt şia scos ceasu sa ridicat o uşă mică şa zis hai Algernon şi şoaricu a smârcit de 2 sau 3 or şa loato la fugă. Lanceput a loato peo stradă lungă da când a vzut că nu mai poate santors unde a plecat şa stat acolo ca la un minut şa dat din mustăţ şi pormă a loato palt drum la fugă dinou. Ierea cacum iei făcea ce zicea Burt să fac io cu linile pe hrtie. Io am râs că mă gndeam căi greu pentru şoarice. Da Algernon sa dus tot drumu ălbun prin cutie şa ieşit unde seri SOSIRE şa chiţăit. Burt azis fincăi fericit ca făcut ce trebe. Măi zic ăstai un soaric deştept foc. Burt a zis vrei să faci ontrecere cu Algernon. Am zis căda [...]Când azis hai am dat să mişc băţişoru da nu ştiam unde săi duc Nu ştiam cărei drumu. Arunci lam auzit pe Algernon cum chiţăia în cutie pe masă şi piciorele lui cum sgâriea când alerga. [...]Şi de alalte zece ori când neam întrecut Algernon a câştigat pe toate că nam putut să găsesc drumu bun la locu unde scria SOSIRE. Da nu mea părut rău fincă lam văzut pe Algernon ce face şam învăţat cum să termin jocu ciar dacămi ia timp mai mult. Nu ştiam că şoarecis aşa deştepţi".

"In timpu când bandaji iera pe oci mei amâncercat să mă gndesc şi sămaduca minte da nu santâmplat nimic. Nu şti ce sămă gndesc sau sămiduca minte. Poate dacăl întreb îm zice cesă mă gndesc acum când trebe să fi deştept. Cesă gndeşte şi ceşi aducea minte oamen deştepţ. Lucrur bune sunt sigur. Aşi vrea să şti şi io lucrur bune. " :)

Si mai tarziu cand "se desteapta":

"Am reuşit să-l iau deoparte pe Strauss şi am început să-i pun întrebări. „Acum, ce mai ai de spus? Mi-ai zis mai demult că sunt prea sensibil faţă de el. Cu ce l-am indispus în aşa hal?"„îl faci să se simtă inferior şi nu o poate suporta." „Vorbesc serios, pentru numele lui Dumnezeu. Spune-mi adevărul." „Charlie, trebuie să încetezi să crezi că toată lumea îşi bate joc de tine. Nemur nu poate discuta articolele pentru că nu le-a citit. Nu citeşte în limbile acelea." „Nu citeşte hindi şi japoneza? Nu pot să cred." „Charlie, nu toată lumea are darul tău de-a învăţa limbi străine." „Dar atunci cum poate respinge atacul lui Rahajamati asupra acestei metode şi provocarea lui Tanida cu privire la acest tip de control? Sunt convins că ştie despre..." „Nu", a zis Strauss, gânditor. „Articolele acelea sunt probabil recente. N-a fost timp suficient ca să fie traduse." „Vrei să spui că nici dumneata nu le-ai citit?" A ridicat din umeri. „Sunt un lingvist şi mai slab decât el. Dar sunt convins că până vor fi predate rapoartele finale va fi pieptănată toată literatura pentru descoperirea datelor suplimentare." Nu ştiam ce să mai spun. Să-l aud cum admite că niciunul, nici altul nu cunoşteau zone întinse din propriile specialităţi era ceva care mă îngrozea. „Ce limbi cunoşti?" l-am întrebat. „Franceza, germana, spaniola, italiana şi ceva suedeză, cât să mă pot descurca." „Dar rusa, chineza, portugheza?" Mi-a amintit că, fiind un practician psihiatru şi neurochirurg, avea foarte puţin timp pentru limbile străine şi că singurele limbi vechi în care putea citi erau latina şi greaca. Nici un cuvânt din limbile vechi orientale. Am observat că dorea să încheie discuţia, dar, cumva, nu puteam să-l las. Trebuia să aflu exact cât de multe ştia. Şi am aflat. Fizică, nimic dincolo de teoria cuantică a câmpurilor. Geologie, nimic despre geomorfologie sau stratigrafie şi nici chiar despre petrologie. Nimic despre teoria micro- şi macroeconomică în matematică, puţin dincolo de nivelul elementar al calculului variaţiilor şi absolut nimic despre algebra lui Banach sau mulţimile lui Riemann. Era prima licărire din revelaţiile care mă aşteptau din belşug în acest weekend. "

Tagged: , , , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *